Psihoterapeutul Bert Hellinger a dezvoltat metoda terapeutică a Constelațiilor Familiale pornind de la experiența sa îndelungată în lucrul cu oamenii, și apoi aducând împreună tot ceea ce a găsit el cel mai eficient în diversele abordări psihoterapeutice (psihoterapia sistemică, gestalt, integrativă, analiza tranzacțională, psihanaliză, psihodramă, psihoterapii familiale, inclusiv transgeneraționale, NLP, primal scream, etc.) parcurse în cei 15 ani de formare a sa ca psihoterapeut – aceasta fiind după cei 25 ani de bogată experiență a sa ca preot catolic. Apoi a îmbunătățit continuu această metodă, conform cu rezultatele obținute în practica sa de multe decenii de mare succes cu ea. În decursul anilor terapia constelațiilor, mai ales datorită realizărilor deosebite, a devenit recunoscută și raspândită în toată lumea.
Mai pe larg despre Bert Hellinger și metoda Constelațiilor Familiale
Mai jos este traducerea mea a articolului ”Bert Hellinger and Family Constellations” a lui John Harris, The Centre for Systemic Constellations, U.K.
”În anii 1980, din Germania a apărut un nou tip de terapie numită Familienaufstellung (”Poziționarea Familiei” în română și ”Family Constellations” în engleză). Scopul ei inițial a fost să întrerupă transmiterea vinovăției, durerii și suferinței către generațiile succesive. De la începuturile sale, această abordare terapeutică a cunoscut o creștere semnificativă a popularității, care continuă și acum să crească într-un ritm extraordinar, de la an la an. De-a lungul anilor metoda s-a extins în tărâmurile organizaționale, educaționale și de mediu, dar a și trecut prin câteva modificări de către fondatorul ei. Deși este larg acceptată în Europa, metoda este mai la început în SUA. Fondatorul acesteia, Bert Hellinger (1925-2019), a fost autor și coautor a peste 30 de cărți și a călătorit pe scară largă în ultimii 30 de ani ai vieții sale, susținând prelegeri, ateliere și cursuri de formare în toată Europa, SUA, America de Sud, Rusia, China, Orientul Mijlociu și Japonia. Hellinger nu a oficializat nicio calificare sau standard de pregătire și, ca rezultat, majoritatea practicienilor adaugă sau modifică cunoștințele sale originale, încorporând mediile lor terapeutice existente sau inovând după cum consideră de cuviință. Ca majoritatea inovațiilor noi, nu a fost lipsită de critici sau controverse cu privire la metodologie, calificarea practicienilor și adecvarea (Ulsamer, 2005; Cohen, 2006).
Născut Anton Hellinger în Germania în 1925, credința familiei catolice a lui Bert Hellinger a servit să-l inoculeze împotriva ideologiei dominante a național-socialismului. Hellinger a considerat părinții săi, casa din copilărie și dorința lui din copilărie de a deveni preot ca fiind influențe majore asupra vieții sale. În timpul tinereții sale, a rezistat eforturilor Mișcării Tineretului Hitlerist local de a-l recruta și, ulterior, a atras atenția Gestapo-ului pentru participarea sa la întâlniri ilegale pentru tinerii catolici. Cu toate acestea, el a fost înrolat în armata germană în 1942 și trimis pe frontul de vest, unde a experimentat luptele apropiate, ororile bătăliei, înfrângerii, capturarea și închisoarea într-un lagăr de prizonieri aliați din Belgia din care a evadat mai târziu (Hellinger et al. ., 1998). Potrivit lui Cohen (2006, p.2), „Brutalitatea și distructivitatea erei naziste sunt esențiale pentru munca de viață a lui Hellinger. La 60 de ani de la încetarea războiului, cu toate victimele și făptuitorii fie morți, fie îmbătrâniți, Hellinger continuă să se concentreze asupra ecourilor și reverberațiilor acelei traume colective”.
La scurt timp după întoarcerea sa în Germania, în 1945, la vârsta de 20 de ani, și-a îndeplinit dorința din copilărie și a început să se antreneze ca preot catolic în tradiția iezuită. Aceasta a implicat un „proces lung de purificare a corpului, minții și spiritului în tăcere, studiu, contemplare și meditație” (Hellinger et al., 1998, p.327). În acea perioadă a luat numele religios „Suitbert”, originea prenumelui „Bert” prin care a ajuns să fie cunoscut. La începutul anilor 1950 a fost hirotonit preot catolic și lucra în Africa de Sud în comunitatea/poporul Zulu ca misionar – dar nu înainte de a studia filozofia și teologia la Universitatea din Würzburg din Germania. În cei 16 ani pe care i-a petrecut lucrând în Africa de Sud, a ocupat o varietate de roluri, inclusiv preot, profesor și director. De asemenea, a putut să-și continue studiile și a primit o licență și o diplomă în educație de la Universitatea din Africa de Sud.
Pe lângă slujirea și învățătura sa, alte două surse de îmbogățire personală în acest timp au lăsat o amprentă profundă asupra lui. Prima a fost scufundarea lui în cultura Zulu și tradițiile sale spirituale. El a fost în mod deosebit impresionat de atitudinea respectuoasă a acelei culturi față de strămoși și de filozofia ei blândă față de viață (Cohen, 2006). Zulușii se vedeau ca o verigă într-un lanț genetic și ancestral care era foarte viu. În tradiția religioasă Zulu există trei surse de putere externă: Pământul, Cerul și Strămoșii; a treia fiind cea mai importantă şi considerată o resursă constructivă de mare utilitate (Lawson, 1985). Potrivit lui Cohen (2006, p.3), „Hellinger a devenit un convertit la opiniile lor despre interdependența dintre cei vii și cei morți”. Hellinger a devenit fluent în limba zulu, era cunoscut că participa la ritualurile și ceremoniile lor și a ajuns să aprecieze viziunea lor unică asupra lumii. El a observat „că multe ritualuri și obiceiuri zulu au avut o structură și o funcție similară cu elementele Liturghiei catolice” și „a experimentat chiar integrarea muzicii și ritualurilor zulu în liturghie” (Hellinger et al., 1998, pp.327-328) .
Cealaltă influență substanțială și care a schimbat viața în ultimii ani ai timpului lui Hellinger în Africa de Sud a fost imersiunea lui completă în trainingul/formarea în Dinamica de grup (Group Dynamics), condus de preoți anglicani care au vizitat America de Nord. La fel ca experiența sa cu cultura Zulu, aceasta a fost iluminatoare, deoarece a demonstrat numeroase asemănări între oameni din diverse culturi. În primul rând, prin formarea în Group Dynamics, el a asimilat un mod complet nou de a avea grijă de oameni, care apreciază dialogul, experiența subiectivă și exprimarea de sine. Aceasta a fost prima lui introducere la un model psihologic și la o metodă de a se ocupa de creșterea personală și dezvoltarea altora în afara pregătirii sale religioase. În timpul unei sesiuni de training în Group Dynamics, unul dintre formatorii săi a pus o întrebare care i-a afectat profund mandatul în Biserică: „Din oameni și idealuri, pe care le prețuiți cel mai mult?” Potrivit lui Hellinger, a urmat o noapte nedormită în care și-a dat seama că orientarea lui fundamentală era spre a-i ajuta pe ceilalți și, la scurt timp, a luat decizia de a părăsi ordinul religios. Această decizie a fost și ca un ecou a deciziei din trecut a părinților săi de a se ridica deasupra presiunii sociale și politice de a sprijini fascismul. A fi preot nu mai era o expresie exactă a creșterii sale personale continue așa că, după 25 de ani, a părăsit Biserica, s-a întors în Europa și a început pregătirea în Psihanaliză (Hellinger și colab., 1998).
Aceasta a început o călătorie epică de 15 ani prin numeroase cursuri de psihoterapie și o activitate mai intensă de dezvoltare personală atât în Europa, cât și în Statele Unite. Pregătirea psihanalitică în Austria a fost urmată de o imersiune în practica terapiei Primal Scream în Los Angeles. Cartea lui Janov The Primal Scream și perioada sa în care a studiat această abordare l-au orientat pe Hellinger spre lucrul cu corpul, lucru pe care l-a continuat de-a lungul carierei sale de terapeut și a dezvoltării sale a abordării Family Constellations. Analiza Tranzacțională a lui Eric Berne l-a introdus în analiza scenariului, ceea ce l-a condus pe Hellinger la conceptualizarea lui că scenariile de familie funcționează de-a lungul generațiilor. Pregătirea terapiei gestalt a fost urmată de NLP, unde Hellinger a rezonat cu conceptul de a lucra cu resurse mai degrabă decât cu probleme. A urmat imersiunea lui în abordarea hipnoterapeutică a lui Milton Erickson, precum și în alte metode prea numeroase pentru a fi enumerate aici. De-a lungul acestei perioade, filosofia lui Martin Heidegger l-a însoțit pe Hellinger și i-a îmbogățit în continuare cunoașterea și viziunea fenomenologică asupra vieții. La completarea acestui rezumat impresionant a fost în continuare tutela în terapia de familie din partea Ruth McClendon și Leslie Kadis, care au fost la rândul lor influențați de pionierii terapiei de familie Virginia Satir și Ivan Boszormenyi-Nagy. Decizia lui Hellinger de a lucra sistemic a luat naștere din expunerea sa la tehnicile și filosofia acestor practicieni eminenti sistemici, iar influența lor nu este niciodată departe de vedere în timpul unei Constelații Familiale (McQuillan & Welford, 2013; Hellinger și colab., 1998; Cohen, 2006).
În timpul trainingului cu Kadis și McClendon, Hellinger a fost introdus pentru prima dată într-o formă în curs de dezvoltare a Constelațiilor Familiale, pe care a dezvoltat-o și a perfecționat-o în continuare. Terapia de reconstrucție a familiei a lui Satir a necesitat membri efectivi ai familiei în cabinetul de consultație, la fel ca și Terapia familială conjuntă a lui Boszomenyi-Nagy. În munca sa terapeutică, Satir a observat că indivizii dezechilibrati sunt produsul unor familii dezechilibrate și au început frecvent dialoguri între generații de membri ai familiei pentru a aduce reconciliere. Teoria lui Boszormenyi-Nagy despre responsabilitatea de-a lungul generațiilor și cartea sa Invisible Loyalties, au întărit această idee și afirmațiile sale conform cărora regulile inconștiente guvernează familiile l-au influențat fără îndoială pe Hellinger. O piatră de temelie a lucrării lui Hellinger este ideea că familiile sunt guvernate de forțe ordonatoare, uneori cunoscute sub numele de ordinele iubirii, și că alinierea cu aceste forțe aduce pace și putere pentru toți membrii sistemului. Spre deosebire de abordările lui Satir și Boszormenyi-Nagy, într-o Constelație Familială nu este necesar ca membrii actuali ai sistemului să fie prezenți. Hellinger a dezvoltat pe deplin această idee și a rafinat procesul de folosire a reprezentanților pentru a înlocui membrii familiei. O constelație familială, deși se realizează într-un cadru de grup, nu este terapie de grup – nici nu este terapie de familie, deși poate avea un efect pozitiv asupra unui grup și asupra familiei deținătorului problemei, în ciuda absenței acestora (Satir et al., 1991). Boszormenyi-Nagy și Spark, 1973, Ulsamer, 2008). În esență, este o terapie individuală scurtă efectuată în context de grup.
Concluzie
Hellinger a trăit o viață extraordinară: o viață de credință, slujire, explorare, efort, experimentare, muncă grea și o dăruire neclintită pentru căutarea adevărului. Părinții săi, care erau critici/opozanți înfocați, i-au insuflat o minte curioasă (care punea întrebări) care punea valorile personale deasupra oricărei ideologii predominante și un angajament pe tot parcursul vieții de a-i ajuta pe ceilalți. Experiențele sale de depășire a influenței grupului sau de a fi în afara grupurilor au condus la Teoria sa despre „grupurile de conștiință” și importanța apartenenței – pe care a încorporat-o în abordarea sa. După 25 de ani în Biserică, a urmat o perioadă de 15 ani de scufundare în modalități psihoterapeutice și aspecte din fiecare metodă pe care a studiat-o sunt folosite în Constelațiile Familiale. Emisarii Virginiei Satir și Ivan Boszormenyi-Nagy au fost cei care l-au introdus pentru prima dată pe Hellinger spre lucrul sistemic și spre a folosi înlocuitori pentru membrii familiei, dar el a dezvoltat aceast lucru în ceva inovativ pentru lumea terapeutică. Gândirea și teoretizarea despre condițiile necesare pentru ca sistemele (și, prin urmare, membrii acestora) să funcționeze bine, și aplicarea acestora în practica clinică, au condus la rafinarea abordării Constelațiilor Familiale în ceea ce este ea astăzi – inclusiv toate celelalte manifestări ale acesteia.”
Referințele articolului de mai sus:
• Boszormenyi-Nagy, I., & Spark, G., 1973. Invisible Loyalties: Reciprocity in intergenerational family therapy. MD USA: Harper and Row.
• Cohen, D.B., 2006. “Family Constellations”: An Innovative Systemic Phenomenological Group Process From Germany. The Family Journal: Counselling and Therapy for Couples and Families, 14(3). 10.1177/1066480706287279
• Hellinger, B., Weber, G., & Beaumont, H., 1998. Love’s hidden symmetry: what makes love work in relationships. Phoenix, AZ: Zeig, Tucker & Theisen.
• Lawson, E., 1985. Religions of Africa. New York: Harper & Row.
• McQuillin, J., & Welford, E., 2013. How Many People Are Gathered Here?
• Group Work and Family Constellation Theory. Transactional Analysis Journal, 43(4), pp.352-365. 10.1177/0362153713519743
• Satir V, Banmen J, Gerber J, Gomori M. The Satir model: Family therapy and beyond. Palo Alto, CA: Science and Behavior Books; 1991.
• Ulsamer, B., 2008. The Art and Practice of Family Constellations. Heidelberg, Germany: Carl-Auer Systeme Verlag.
• Ulsamer, B., 2005. The Healing Power of the Past. Nevada City, CA: Underwood Books.